LEGE nr. 26 / 1990
privind Registrul Comerţului
CAP. 1 Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Comercianţii, înainte de începerea comerţului, precum şi alte persoane fizice sau juridice, prevăzute în mod expres de lege, înainte de începerea activităţii acestora, au obligaţia să ceară înmatricularea în registrul comerţului, iar în cursul exercitării şi la încetarea comerţului sau, după caz, a activităţii respective, să ceară înscrierea în acelaşi registru a menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege.
(1^1) Documentele depuse în susţinerea cererilor de înregistrare
prevăzute la alin. (1) se redactează în limba română.
(1^2) Comercianţii pot solicita şi asigurarea publicităţii actelor
prevăzute la alin. (1) în traducere certificată într-una din limbile oficiale
ale statelor membre ale Uniunii Europene.
(1^3) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului asigură accesul
la copiile prevăzute la alin. (1^2), în aceleaşi condiţii ca şi la actele în
limba română.
(1^4) În caz de neconcordanţă între actul în limba română şi
traducerea certificată pentru care s-a asigurat publicitatea, societatea nu poate opune terţilor textul tradus; aceştia pot însă opune societăţii
traducerea certificată, cu excepţia cazului în care societatea face dovada
că ei cunoşteau versiunea originală, publicată conform legii.
(2) În înţelesul prezentei legi, comercianţii sunt persoanele fizice şi asociaţiile familiale, care efectuează în mod obişnuit acte de comerţ, societăţile comerciale, companiile naţionale şi societăţile naţionale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial şi organizaţiile cooperatiste.
(2^1) Potrivit prezentei legi, prin înregistrare se înţelege atât înmatricularea comerciantului şi înscrierea de menţiuni, precum şi alte operaţiuni care, potrivit legii, se menţionează în registrul comerţului.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică meseriaşilor şi ţăranilor care îşi desfac produsele din gospodăria proprie.
ART. 2
(1) Registrul comerţului se ţine de către oficiul registrului comerţului, organizat în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, potrivit prevederilor cap. II din prezenta lege.
(2) Registrul central al comerţului se ţine de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral din venituri proprii, organizată în subordinea Ministerului Justiţiei.
ART. 3
(1) Comercianţii cer înmatricularea la oficiul registrului comerţului din judeţul sau din municipiul Bucureşti, unde îşi au sediul.
(2) Cererea de înmatriculare/înregistrare a menţiunilor şi
documentele anexate la aceasta în formă electronică, având încorporată,
ataşată sau logic asociată semnătura electronică extinsă, pot fi trimise
prin poşta electronică.
(3) În cazul în care cererea de înmatriculare/înregistrare este
transmisă potrivit prevederilor alin. (2), încheierea judecătorului delegat
se comunică pe cale electronică, data comunicării fiind considerată data
la care aceasta devine disponibilă destinatarului, precum şi pe suport
hârtie.”
ART. 4
(1) Registrul comerţului este public.
(2) Oficiul registrului comerţului este obligat să elibereze, pe
cheltuiala persoanei care a făcut cererea, copii certificate de pe înregistrările efectuate în registru şi de pe actele prezentate, precum şi
informaţii despre datele înregistrate în registrul comerţului şi certificate
constatatoare că un anumit act sau fapt este sau nu este înregistrat.
(3) Actele prevăzute la alin. (2) pot fi cerute şi eliberate şi prin corespondenţă.
(4) La cerere, documentele prevăzute la alin. (1) se eliberează
în formă electronică, cu transmitere on-line, având încorporată, ataşată
sau logic asociată semnătura electronică extinsă.
(5) Tarifele percepute pentru eliberarea de copii şi/sau
informaţii, indiferent de modalitatea de furnizare, nu vor depăşi costurile
administrative implicate de eliberarea acestora.
ART. 5
(1) Înmatricularea şi menţiunile sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în registrul comerţului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicaţie, acolo unde legea dispune astfel.
(2) Persoana care are obligaţia de a cere o înregistrare nu poate opune terţilor actele ori faptele neînregistrate, în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute de aceştia.
ART. 6
(1) Înregistrările în registrul comerţului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, în afară de cazurile în care legea prevede altfel.
(2) Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt executorii de drept şi sunt supuse numai recursului.
(3) Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la data pronunţării încheierii pentru părţi şi de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate.
(4) Recursul se depune şi se menţionează în registrul comerţului unde s-a făcut înregistrarea. În termen de 3 zile de la data depunerii, oficiul registrului comerţului înaintează recursul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul comerciantului, iar în cazul sucursalelor înfiinţate în alt judeţ, la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sucursalei.
(5) Motivele recursului se pot depune la instanţă, cu cel puţin două zile înaintea termenului de judecată.
(6) În cazul admiterii recursului, decizia instanţei de recurs va fi menţionată în registrul comerţului.
ART. 7
(1) Instanţele judecătoreşti sunt obligate să trimită oficiului registrului comerţului, în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile, copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte şi menţiuni a căror înregistrare în registrul comerţului o dispun, conform legii.
(2) În aceste încheieri şi hotărâri instanţele judecătoreşti vor dispune şi efectuarea înregistrărilor în registrul comerţului.
ART. 8
(1) Controlul legalităţii operaţiunilor efectuate de oficiul registrului comerţului se face de către unul dintre judecătorii tribunalului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, delegat anual de preşedintele acestui tribunal.
(2) Judecătorul delegat va controla operaţiunile registrului comerţului cel puţin o dată pe lună.
(3) Controlul efectuat de judecătorul delegat nu exonerează de răspundere personalul oficiului care conduce şi execută operaţiunile registrului comerţului pentru conformitatea cu legea a datelor înscrise.
(4) Lucrările de grefă, secretariat şi arhivă ale judecătorului delegat se asigură de către personalul oficiului registrului comerţului.
CAP. 2 Oficiul registrului comerţului
ART. 9
(1) Oficiile registrului comerţului se organizează în subordinea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi funcţionează pe lângă fiecare tribunal.
(2) *** Abrogat
(3) Oficiile registrului comerţului prevăzute la alin. (1) comunică Oficiului Naţional al Registrului Comerţului orice înmatriculare sau menţiune operată, în termen de cel mult 15 zile de la efectuare.
ART. 10
(1) Structura organizatorică şi modul de funcţionare ale Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi ale oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale, precum şi numărul maxim de posturi ale acestora se stabilesc prin regulament de organizare şi funcţionare aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.
(2) Salarizarea personalului Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi al oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale se stabileşte în condiţiile prevăzute de lege pentru instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii.
(3) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente
activităţii Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi a oficiilor
registrului comerţului de pe lângă tribunale se realizează din taxele şi
tarifele percepute, potrivit art. 11.
(4) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului este condus de un director general numit de ministrul justiţiei, în condiţiile legii. În funcţia de director general pot fi numiţi şi magistraţi detaşaţi, în condiţiile legii.
(5) Oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale sunt conduse de directori numiţi de ministrul justiţiei, în condiţiile legii.
(6) Personalul necesar pentru funcţionarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi al oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale se selecţionează prin concurs, potrivit legii. Numirea personalului se face de către directorul general al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.
ART. 11
(1) Pentru operaţiunile efectuate oficiul registrului comerţului percepe taxe şi tarife stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Finanţelor Publice.
(2) Taxele şi tarifele percepute se achită la casieria oficiului
registrului comerţului sau prin virament în contul Oficiului Naţional al
Registrului Comerţului, deschis la trezoreria statului.
(3) Taxele şi tarifele prevăzute la alin. (1) se pot actualiza anual, prin hotărâre a Guvernului, pe baza fundamentării prezentate de Ministerul Justiţiei şi ţinând cont de rezultatele anului anterior, cuprinse în situaţia financiară anuală.
ART. 12
(1) Registrul comerţului este alcătuit dintr-un registru pentru înregistrarea comercianţilor persoane fizice şi asociaţii familiale, un registru pentru înregistrarea societăţilor cooperative şi un altul pentru înregistrarea celorlalţi comercianţi persoane juridice. Pentru fiecare an se deschide un registru. Aceste registre se ţin în sistem computerizat.
(2) Fiecare comerciant înregistrat va purta un număr de ordine, începând de la numărul 1 în fiecare an.
(3) Oficiul registrului comerţului va mai ţine şi dosare, pentru fiecare comerciant, cu actele depuse. Înregistrările efectuate în registru vor fi evidenţiate şi în dosarul comerciantului.
(4) Modul de ţinere a registrelor, de efectuare a înregistrărilor şi de furnizare a informaţiilor la art. 4 se stabileşte prin norme aprobate prin ordin al ministrului justiţiei.
CAP. 3 Efectuarea înregistrărilor
ART. 13
(1) Cererea de înmatriculare a unui comerciant persoană fizică în registrul comerţului va cuprinde:
a) numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul, cetăţenia, data şi locul naşterii, starea civilă şi activitatea comercială anterioară;
b) firma comercială şi sediul acesteia;
c) obiectul comerţului, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale, astfel cum sunt prevăzute în autorizaţia pentru exercitarea comerţului;
d) numărul, data şi organul emitent al autorizaţiei pentru exercitarea comerţului.
(1^1) Cererea de înmatriculare a unei asociaţii familiale în registrul comerţului trebuie să cuprindă:
a) numele şi prenumele fiecăruia dintre asociaţi, codul numeric personal, domiciliul, cetăţenia, data şi locul naşterii, calitatea de membru al familiei, starea civilă şi activitatea comercială anterioară;
b) datele de identificare a persoanei care reprezintă asociaţia în relaţiile cu terţii - membrul de familie din iniţiativa căruia s-a înfiinţat asociaţia sau împuternicitul acestuia;
c) firma comercială şi sediul acesteia;
d) obiectul comerţului, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale, astfel cum sunt prevăzute în autorizaţia pentru exercitarea comerţului;
e) numărul, data şi organul emitent al autorizaţiei pentru exercitarea comerţului.
(2) Cererea de înmatriculare va fi însoţită de acte doveditoare ale datelor pe care le cuprinde.
(3) Oficiul va înscrie în registrul comerţului toate datele din cerere, precum şi, în cazul asociaţiilor familiale, codul unic de înregistrare atribuit conform legii.
ART. 14
(1) Cererea de înmatriculare a unei societăţi comerciale va cuprinde, după caz, datele conţinute în mod obligatoriu în actul său constitutiv şi va fi însoţită de documentele doveditoare necesare, potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Oficiul va înscrie în registrul comerţului toate datele din cerere, precum şi codul unic de înregistrare, atribuit conform legii.
ART. 15
(1) Cererea de înmatriculare a unei regii autonome, companii naţionale sau societăţi naţionale în registrul comerţului trebuie să cuprindă:
a) actul de înfiinţare, denumirea, sediul şi, dacă este cazul, emblema acesteia;
b) obiectul de activitate, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale;
c) unităţile componente ce pot intra în relaţii contractuale cu terţii, persoanele împuternicite să le reprezinte şi limitele împuternicirilor acordate;
d) numele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia persoanelor împuternicite să le reprezinte, precum şi limitele puterilor conferite.
(2) Oficiul va înscrie în registrul comerţului toate datele din cerere, precum şi codul unic de înregistrare, atribuit conform legii.
ART. 16
(1) Organizaţiile cooperatiste se înmatriculează în registrul comerţului, cu respectarea reglementărilor privind cooperaţia meşteşugărească, cooperaţia de consum şi cooperaţia de credit.
(2) Oficiul va înscrie în registrul comerţului toate datele din cerere, precum şi codul unic de înregistrare, atribuit conform legii.
ART. 17
Cererea de înmatriculare în registrul comerţului se face, dacă legea nu prevede altfel, în termen de 15 zile:
a) pentru comercianţi, persoane fizice şi asociaţii familiale, de la data autorizării;
b) pentru societăţile comerciale, de la data încheierii actului constitutiv;
c) pentru regii autonome, companii naţionale, societăţi naţionale şi organizaţii cooperatiste, de la data actului de înfiinţare.
ART. 18
(1) Cererea de înmatriculare a unui comerciant, persoană fizică, va fi făcută personal sau prin împuternicit, cu procură specială şi autentică.
(1^1) Cererea de înmatriculare a asociaţiei familiale se face de membrul de familie din iniţiativa căruia s-a înfiinţat asociaţia sau împuternicitul acestuia, cu procură specială şi autentică.
(2) Pentru dovedirea specimenului de semnătură, comerciantul persoană fizică, respectiv reprezentantul asociaţiei familiale, semnează la oficiul registrului comerţului, în prezenţa judecătorului delegat sau a directorului oficiului sau a înlocuitorului acestuia, care va certifica semnătura.
(3) În absenţa comerciantului persoană fizică, respectiv a reprezentantului asociaţiei familiale, semnătura acestuia poate fi înlocuită prin prezentarea unui specimen de semnătură legalizat de notarul public.
ART. 19
(1) Cererea de înmatriculare în registrul comerţului a unei societăţi comerciale va fi semnată cel puţin de un administrator sau, după caz, de reprezentantul acestuia ori, în condiţiile legii, de oricare asociat, iar pentru regii autonome, companii naţionale, societăţi naţionale sau organizaţii cooperatiste, de către persoanele împuternicite, potrivit legii, să le reprezinte.
(2) Dovedirea specimenului de semnătură a administratorilor şi, după caz, a reprezentanţilor societăţilor comerciale, precum şi a persoanelor împuternicite în condiţiile legii să reprezinte regiile autonome sau organizaţiile cooperatiste se face cu respectarea prevederilor art. 18 alin. (2) şi (3).
ART. 20
(1) Cererea de înmatriculare va fi însoţită de acte doveditoare.
(2) La orice înmatriculare se vor menţiona numărul şi data încheierii judecătorului delegat.
;ART. 21
În registrul comerţului se vor înregistra menţiuni referitoare la:
a) donaţia, vânzarea, locaţiunea sau garanţia reală mobiliară constituită asupra fondului de comerţ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerţului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerţ;
b) numele şi prenumele, cetăţenia, codul numeric personal, pentru cetăţenii români, seria şi numărul paşaportului, pentru cetăţenii străini, data şi locul naşterii împuternicitului sau a reprezentantului fiscal, dacă este cazul; dacă dreptul de reprezentare este limitat la o anumită sucursală, menţiunea se va face numai în registrul unde este înscrisă sucursala, semnătura împuternicitului/reprezentantului fiscal va fi dată în forma prevăzută la art. 18 alin. (2) şi (3);
c) brevetele de invenţii, mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu, denumirile de origine, indicaţiile de provenienţă, firma, emblema şi alte semne distinctive asupra cărora societatea comercială, regia autonomă, organizaţia cooperatistă sau comerciantul persoană fizică sau asociaţie familială are un drept;
d) hotărârea de divorţ al comerciantului, precum şi cea de împărţire a bunurilor comune pronunţate în cursul exercitării comerţului;
e) hotărârea de punere sub interdicţie a comerciantului sau de instituire a curatelei acestuia, precum şi hotărârea prin care se ridică aceste măsuri;
f) deschiderea procedurii de reorganizare judiciară sau de faliment, după caz, precum şi înscrierea menţiunilor corespunzătoare;
g) hotărârea de condamnare a comerciantului, administratorului sau cenzorului pentru fapte penale care îl fac nedemn sau incompatibil să exercite această activitate;
h) orice modificare privitoare la actele, faptele şi menţiunile înregistrate.
ART. 22
(1) Comerciantul are obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor prevăzute la art. 21, în cel mult 15 zile de la data actelor şi faptelor supuse obligaţiei de înregistrare.
(2) Înregistrarea menţiunilor se poate face şi la cererea persoanelor interesate, în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrării.
(3) Menţiunile se înregistrează din oficiu, în termen de 15 zile
de la data primirii copiei legalizate a hotărârii irevocabile referitoare la
faptele şi actele prevăzute la art. 21 lit. e), f) şi g), cu excepţia cazului în
care legea dispune altfel.
(4) Faptul că menţiunile pot fi înregistrate şi la cererea altor persoane sau din oficiu nu scuteşte pe comerciant de obligaţia de a cere efectuarea lor.
ART. 23
(1) Comerciantul care deschide sucursale trebuie să
ceară înregistrarea acestora la oficiul registrului comerţului de la sediul
fiecărei sucursale.
(2) Cererea va cuprinde:
a) denumirea sucursalei, care va conţine numele/denumirea şi
forma juridică a comerciantului, localitatea în care se află sediul social al
acestuia, urmate de cuvântul „sucursală” şi de localitatea în care se află
sediul ei social;
b) sediul sucursalei;
c) obiectul de activitate al sucursalei;
d) numele şi prenumele, locul şi data naşterii, codul numeric
personal, domiciliul şi cetăţenia reprezentantului comerciantului,
persoană fizică, respectiv denumirea, sediul social şi naţionalitatea
reprezentantului comerciantului, persoană juridică, care se ocupă
nemijlocit de activitatea sucursalei, cu precizarea dacă puterile ce li s-au
conferit urmează a fi exercite împreună sau separat;
e) informaţii privind registrul comerţului în care este înregistrat
comerciantul şi numărul de înmatriculare.
(3) La cererea de înregistrare se ataşează următoarele:
a) dovada sediului sucursalei;
b) declaraţiile pe propria răspundere ale persoanelor împuternicite să reprezinte sucursala, din care să rezulte că îndeplinesc
condiţiile legale pentru deţinerea acestei calităţi;
c) specimenele de semnătură ale persoanelor împuternicite să
reprezinte sucursala.
(4) Oficiul registrului comerţului de la sediul sucursalei
transmite oficiului registrului comerţului de la sediul principal al
comerciantului un extras de pe înregistrarea efectuată, pentru a fi
menţionată în registrul comerţului respectiv.
(5) Formalităţile de publicitate prevăzute de prezentul articol
sunt efectuate de reprezentantul comerciantului, prevăzut la alin. (2)
lit. d).”
ART. 24
1) Comerciantul cu sediul principal al comerţului în
străinătate care deschide sucursale în România trebuie să ceară
înregistrarea acestora la oficiul registrului comerţului de la sediul
fiecărei sucursale.
(2) Cererea va cuprinde următoarele:
a) numele/denumirea comerciantului din străinătate şi forma
juridică, precum şi denumirea sucursalei, dacă este diferită de cea a
comerciantului;
b) registrul în care este înmatriculat comerciantul din străinătate,
numărul de înmatriculare;
c) sediul social;
d) obiectul de activitate al sucursalei;
e) numele şi calitatea reprezentanţilor comerciantului din
străinătate şi a celor care se ocupă nemijlocit de activitatea sucursalei,
cu precizarea dacă puterile ce li s-au conferit urmează a fi exercitate împreună sau separat;
f) în cazul sucursalelor societăţilor comerciale din state care nu
sunt membre ale Spaţiului Economic European, se va menţiona şi legea
aplicabilă comerciantului;
(3) La registrul comerţului de la sediul sucursalei se depun:
a) actul constitutiv şi statutul comerciantului din străinătate,
dacă sunt conţinute în documente separate, împreună cu toate
modificările acestor documente sau actul constitutiv actualizat, în
traducere certificată;
b) în cazul sucursalelor comercianţilor din state care nu sunt
membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European,
documente care să ateste sediul social al comerciantului din străinătate,
obiectul de activitate al acestuia şi, cel puţin anual, suma capitalului
subscris, dacă aceste informaţii nu sunt incluse în documentele
prevăzute la lit. a);
c) un certificat, în traducere certificată, de la registrul în care
este înmatriculat comerciantul din străinătate, care să ateste existenţa
societăţii;
d) anual, situaţia financiară a comerciantului din străinătate,
aprobată, verificată şi publicată potrivit legislaţiei statului în care
comerciantul are domiciliul/sediul social, care va fi supusă aceloraşi
formalităţi de publicitate prevăzute pentru situaţiile financiare ale
societăţilor comerciale româneşti;
e) în situaţia în care comerciantul din străinătate care deschide o
sucursală în România are sediul social într-un stat membru al Uniunii
Europene, documentele contabile ale comerciantului din străinătate, aşa
cum sunt ele întocmite, auditate şi publicate în conformitate cu legea
statului membru care guvernează comerciantul din străinătate;
f) în situaţia în care comerciantul din străinătate care deschide o
sucursală în România nu este guvernat de către legea unui stat membru
al Uniunii Europene sau a Spaţiului Economic European, documentele
contabile ale agentului economic din străinătate, aşa cum sunt ele întocmite, auditate şi publicate în conformitate cu legea din România, cu
excepţia cazului în care legea care guvernează comerciantul din
străinătate prevede reguli contabile echivalente celor aflate în vigoare în
Uniunea Europeană;
g) dovada sediului sucursalei.
(4) Dacă este cazul, se înregistrează menţiuni referitoare la:
a) deschiderea unei proceduri judiciare sau extrajudiciare de
insolvenţă asupra comerciantului din străinătate;
b) dizolvarea societăţii din străinătate, numele şi puterile
lichidatorilor, finalizarea lichidării; c) închiderea sucursalei.
(5) Dacă un comerciant cu sediul social în străinătate înfiinţează
mai multe sucursale în ţară, documentele prevăzute la alin.(3)-(4) se
depun numai la una dintre sucursale, la alegerea comerciantului, în
registrul comerţului în care sunt înregistrate celelalte sucursale
precizându-se care este registrul prin care se asigură formalităţile de
publicitate.
(6) Formalităţile de publicitate prevăzute de prezentul articol
sunt efectuate de reprezentantul sucursalei, prevăzut la alin.(2) lit. e).”
ART. 25
(1) Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune în registrul comerţului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menţionarea în registrul comerţului.
(2) Cererea se depune şi se menţionează în registrul comerţului la care s-a făcut înmatricularea comerciantului. În termen de 3 zile de la data depunerii oficiul registrului comerţului înaintează cererea tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul comerciantului, iar în cazul sucursalelor înfiinţate în alt judeţ, tribunalului din acel judeţ.
(3) Tribunalul se pronunţă asupra cererii cu citarea oficiului registrului comerţului şi a comerciantului.
(4) Hotărârea judecătorească de soluţionare a cererii poate fi atacată numai cu recurs, iar termenul de recurs curge de la pronunţare, pentru părţile prezente, şi de la comunicare, pentru părţile lipsă.
(5) Oficiul registrului comerţului va efectua radierea şi va publica hotărârea judecătorească irevocabilă în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala părţii care a introdus cererea. În acest scop, instanţa va comunica oficiului registrului comerţului hotărârea judecătorească, în copie legalizată, cu menţiunea rămânerii irevocabile.
ART. 26
(1) Data înregistrării în registrul comerţului este data la care înregistrarea a fost efectiv operată în acest registru.
(2) Înregistrarea în registrul comerţului se operează în termen de 24 de ore de la data încheierii judecătorului delegat, iar în cazul înmatriculării comerciantului, în termen de 24 de ore de la data pronunţării încheierii judecătorului delegat de autorizare a înmatriculării.
Art. 261. – (1) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului are
legitimare procesuală activă şi poate interveni în orice proces privind înregistrări în registrul comerţului, interesul fiind prezumat şi constând în respectarea cerinţelor generale ale activităţii comerciale.
(2) Cererile introduse de Oficiul Naţional al Registrului
Comerţului, în temeiul prezentei legi, nu sunt supuse taxei de timbru şi
nici timbrului judiciar.
ART. 27 *** Abrogat
ART. 28
În cererile de înregistrare în registrul comerţului şi în orice alte cereri adresate acestui registru se vor indica persoana şi adresa la care se vor comunica încheierile judecătorului delegat sau alte acte şi înştiinţări.
ART. 29
Comerciantul este obligat să menţioneze pe facturi, oferte, comenzi, tarife, prospecte şi orice alte documente întrebuinţate în comerţ, numele/denumirea, sediul social, codul unic de înregistrare şi, dacă este cazul, codul numeric personal. Sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde elementele prevăzute de legislaţia din domeniu.
CAP. 4 Regimul firmelor şi emblemelor
ART. 30
(1) Firma este numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează.
(2) Emblema este semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de un altul de acelaşi gen.
(3) Firmele şi emblemele vor fi scrise în primul rând în limba română.
(4) Dreptul de folosinţă exclusivă asupra firmei şi emblemei se dobândeşte prin înscrierea acestora în registrul comerţului.
ART. 31
(1) Firma unui comerciant, persoană fizică, se compune din numele comerciantului scris în întregime sau din numele şi iniţiala prenumelui acestuia.
(1^1) Firma unei asociaţii familiale trebuie să cuprindă numele membrului de familie la iniţiativa căruia se înfiinţează asociaţia familială, cu menţiunea "asociaţie familială", scrisă în întregime.
(2) Nici o menţiune care ar putea induce în eroare asupra naturii sau întinderii comerţului ori situaţiei comerciantului nu poate fi adăugată firmei. Se vor putea face menţiuni care să arate mai precis persoana comerciantului sau felul comerţului său.
ART. 32
Firma unei societăţi în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, cu menţiunea "societate în nume colectiv", scrisă în întregime.
ART. 33
Firma unei societăţi în comandită simplă trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre asociaţii comanditaţi, cu menţiunea "societate în comandită", scrisă în întregime.
ART. 34
Dacă numele unei persoane străine de societate figurează, cu consimţământul său, în firma unei societăţi în nume colectiv ori în comandită simplă, aceasta devine răspunzătoare nelimitat şi solidar de toate obligaţiile societăţii. Aceeaşi regulă este aplicabilă şi comanditarului al cărui nume figurează în firma unei societăţi în comandită.
ART. 35
Firma unei societăţi pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni se compune dintr-o denumire proprie, de natură a o deosebi de firma altor societăţi, şi va fi însoţită de menţiunea scrisă în întregime "societate pe acţiuni" sau "S.A." ori, după caz, "societate în comandită pe acţiuni".
ART. 36
Firma unei societăţi cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire proprie, la care se poate adăuga numele unuia sau al mai multor asociaţi, şi va fi însoţită de menţiunea scrisă în întregime "societate cu răspundere limitată" sau "S.R.L."
ART. 37
Firma sucursalei din România a unei societăţi străine va trebui să cuprindă şi menţiunea sediului principal din străinătate.
ART. 38
(1) Orice firmă nouă trebuie să se deosebească de cele existente.
(2) Când o firmă nouă este asemănătoare cu o alta, trebuie să se adauge o menţiune care să o deosebească de aceasta, fie prin desemnarea mai precisă a persoanei, fie prin indicarea felului de comerţ exercitat sau în orice alt mod.
ART. 39
(1) Oficiul registrului comerţului va refuza înscrierea unei firme care, neintroducând elemente deosebite în raport cu firme deja înregistrate, poate produce confuzie cu acestea.
(2) Se interzice înscrierea unei firme care conţine cuvintele: "ştiinţific", "academie", "academic", "universitate", "universitar", "şcoală", "şcolar" sau derivatele acestora.
(3) Înscrierea unei firme care conţine cuvintele: "naţional", "român", "institut" sau derivatele acestora ori cuvinte sau sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice centrale se realizează numai cu acordul Secretariatului General al Guvernului.
(4) Înscrierea unei firme care conţine cuvinte sau sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice locale se realizează numai cu acordul prefectului judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, în circumscripţia teritorială în care solicitantul şi-a stabilit sediul social.
(5) În cazurile prevăzute la alin. (3) şi (4) autoritatea competentă refuză eliberarea acordului dacă firma în cauză este de natură să creeze confuzie cu denumirea unei instituţii publice ori de interes public.
(6) Acordul pentru folosirea denumirii, prevăzut la alin. (3) şi (4), ori, după caz, refuzul eliberării acordului se comunică în termen de 10 zile de la data solicitării.
(7) Refuzul acordului prevăzut la alin. (3) şi (4) conduce la respingerea cererii de înmatriculare a persoanei juridice.
(8) Verificarea disponibilităţii firmei şi a emblemei se face de către oficiul registrului comerţului înainte de întocmirea actelor constitutive sau, după caz, de modificare a firmei sau a emblemei.
(9) Firmele şi emblemele radiate din registrul comerţului sunt indisponibile pentru o perioadă de 2 ani de la data radierii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 41.
ART. 40
Nici o firmă nu va putea cuprinde o denumire întrebuinţată de comercianţii din sectorul public.
ART. 41
(1) Dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerţ va putea să continue activitatea sub firma anterioară, care cuprinde numele unui comerciant persoană fizică sau al unui asociat al unei asociaţii familiale, societăţi în nume colectiv ori comandită simplă, cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi cu obligaţia de menţionare în cuprinsul acelei firme a calităţii de succesor.
(2) Păstrarea firmei precedente este permisă societăţii pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau societăţii cu răspundere limitată, fără cerinţa menţionării raportului de succesiune.
(3) În cazul în care firma unei societăţi cu răspundere limitată cuprinde numele unuia sau mai multor asociaţi, dispoziţiile alin. (1) rămân aplicabile.
ART. 42
Firma nu poate fi înstrăinată separat de fondul de comerţ la care este întrebuinţată.
ART. 43
(1) Orice emblemă va trebui să se deosebească de emblemele înscrise în acelaşi registru al comerţului, pentru acelaşi fel de comerţ, precum şi de emblemele altor comercianţi de pe piaţa unde comerciantul îşi desfăşoară activitatea.
(2) Emblemele vor putea fi folosite pe panouri de reclamă oriunde ar fi aşezate, pe facturi, scrisori, note de comandă, tarife, prospecte, afişe, publicaţii şi în orice alt mod, numai dacă vor fi însoţite în mod vizibil de firma comerciantului.
(3) Dacă emblema cuprinde o denumire, firma va fi scrisă cu litere având mărimea de cel puţin jumătate din cea a literelor cu care este scrisă emblema.
CAP. 5 Sancţiuni
ART. 44
(1) Dacă nu respectă dispoziţiile legii şi termenele prevăzute, comercianţii care trebuie să ceară înmatricularea sau înscrierea unei menţiuni sau să depună specimene de semnătură ori anumite acte vor fi obligaţi, prin încheiere pronunţată de judecătorul delegat, la plata unei amenzi judiciare de la 500.000 lei la 5.000.000 lei, dacă fapta nu constituie infracţiune.
(2) În cazul în care înmatricularea, menţiunea, depunerea specimenului de semnătură sau a actului sunt în sarcina unei persoane juridice, amenda judiciară este de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei, dacă fapta nu constituie infracţiune. Dacă sunt mai multe persoane obligate la îndeplinire, amenda se aplică fiecăreia dintre ele.
(3) *** Abrogat
(4) Amenda prevăzută la alin. (2) se aplică şi reprezentanţilor societăţilor comerciale amendate, potrivit dispoziţiilor acelui alineat.
ART. 45
Comercianţii persoane fizice şi reprezentanţii asociaţiilor familiale şi ai persoanelor juridice, care nu se conformează obligaţiilor prevăzute la art. 29, vor fi sancţionaţi de organele de control ale Ministerului Finanţelor Publice cu amendă de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei, iar în cazul înscrierii unor date false, se vor aplica dispoziţiile corespunzătoare din legea penală.
ART. 46
Sesizarea judecătorului delegat pentru aplicarea amenzilor prevăzute la art. 44 şi 45 se poate face de orice persoană interesată sau din oficiu.
ART. 47
Amenzile judiciare prevăzute la art. 44 sunt supuse regimului de drept comun al amenzilor judiciare, prevăzut de Codul de procedură civilă.
ART. 48
(1) Persoana care, cu rea-credinţă, a făcut declaraţii inexacte, în baza cărora s-a operat o înmatriculare ori s-a făcut o menţiune în registrul comerţului, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei, dacă, potrivit legii, fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
(2) Prin hotărârea pronunţată, instanţa va dispune şi rectificarea sau radierea înmatriculării ori menţiunii inexacte.
CAP. 6 Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 49 *** Abrogat
ART. 50
(1) Asigurarea spaţiului corespunzător şi a condiţiilor materiale necesare desfăşurării activităţii Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi a fiecărui oficiu al registrului comerţului se face pentru anii 1990 - 1991 de către prefectură şi, respectiv, de către Primăria Municipiului Bucureşti.
(2) Bunurile cu care au fost dotate oficiile trec, fără plată, în proprietatea camerelor de comerţ şi industrie teritoriale până la data de 1 ianuarie 1992.
ART. 51
(1) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului asigură condiţiile necesare în vederea funcţionării sistemului informatic unitar al registrului comerţului.
(2) Înregistrările în registrul comerţului se efectuează
electronic, atât la nivelul oficiilor registrului comerţului de pe lângă
tribunale, cât şi la nivelul registrului central computerizat.
(3) Cererile şi documentele depuse în susţinerea acestora,
primite în format pe hârtie sau în formă electronică, se arhivează de
Oficiul Naţional al Registrului Comerţului în formă electronică.
(4) Prin derogare de la prevederile alin.(3), cererile depuse înaintea datei intrării în vigoare a prezentei legi se arhivează electronic,
la cererea comerciantului înregistrat sau a solicitantului de copii
certificate.”
ART. 52 *** Abrogat
